Prima ploaie de noiembrie

"Mai e o ora... Ah, carte nenorocita! De ce nu pot sa citesc mai departe de despartirea lor? Dar de despartirea noastra am trecut?... Macar de n-ar ploua, m-ar durea sufletul mai putin... Nu mi-ar mai amintii de ziua aia blestemata cand am fost a lui..."

( Deschide cineva usa)

- Cine e?
- M-am intors!

"Incredibil sau nu, era din nou in fata mea... Nu stiu daca prima ploaie de noiembrie l-a adus la mine sau pur si simplu dorul... Nu puteam reactiona, nu exista "m-am intors" dupa adio... E imposibil... "

- Ce cauti aici?
- Credeam ca te bucuri ca m-am intors. De ce reactionezi asa? Nu puteai sa te schimbi...
- Nu eu m-am schimbat! Nu eu am plecat! Te rog frumos, pleaca, de aici... Si din viata mea...


"Unde e privirea ei de copil? Unde ii e inocenta?... De ce ma priveste asa rece? Chiar cu ura... Cat rau i-am putut face?"

- Nu putem vorbi calm? Ca doi adulti? Fara tipete?
- Ce am mai avea de vorbit? Ai distrus tot... Si speram ca si legaturile erau distruse. Se pare ca nu.
- Nu puteam sa las totul cu un adio... Nu cand simt ca te iubesc mai mult decat niciodata, cand tot ce-mi doresc este sa fiu cu tine, cand nimeni si nimic altceva nu mai conteaza...
- Pf... Cam tarziu pentru cuvintele astea.
- Asta simt!
- Prea tarziu!
- Nu e prea tarziu. Daca nu mai simteai nimic, nu te alarmai cand m-ai vazut intrand pe usa! Nu aveai ochii umezi. Spune-mi... Ti-ai amintit de prima noastra ploaie de noiembrie impreuna? Era o zi ca asta... Stiu ca ti-ai amintit... Stiu ca ai ramas la aceeasi pagina din "Scrisoare de dragoste" de cand am plecat... Stiu ca nu poti sa ne termini povestea.

"De ce trebuie tu sa le stii pe toate?... Oh, ce dor mi-era de ochii astia verzi..."

- Si ce vrei sa spui cu asta?
- Ca iti era la fel de dor cum imi era si mie, prostuto! Imbratiseaza-ma, sunt doar al tau!
- Imi pare rau, prima ploaie de noiembrie din anul asta, o voi petrece cu altcineva. Si daca nu ma insel va suna la sonerie fix in 3....2.....(tzrrrrrrrrrr). Sincronizare perfecta! Acum te rog, ia-ti bagajele si intoarce-te de unde ai venit. Iubirea, dorul, nu-ti mai sunt de folos aici. Asa cum se opreste ploaia, asa a disparut din mine toata dragostea ce ti-o purtam. Pacat...


......................................................................................................................................................................
-

!!!

"Dragostea calcata in picioare se razbuna, iar cel ce a calcat gresit pierde totul."

"Ai sa ma cauti mult si bine, dar sa stii ca n-am obiceiul sa ma uit indarat."

"Scrisoare de dragoste"- Mihail Drumes

Ain't that the truth!

Exista

Se spune ca timpul vindeca ranile trecutului. Probabil. Dar cu siguranta vor ramane mereu ascunse intr-un coltisor. Asta e, se pare ca n-am fost dotati cu un Delete Selected Memories.
Dar, vine un moment, cand nu te mai persecuta trecutul, si nici persoanele care au facut parte din el, vine o vreme, cand se iveste luminita de la capatul tunelului, te bucuri de soare si lasi totul in urma, acceptandu-ti greselile si iertandu-i pe cei ce ti-au gresit.
Alta solutie nu prea exista, nu poti uri ce ai iubit... Cu tot orgoliul care ne caracterizeaza, trebuie sa recunoastem ca de la iubire la ura nu e un singur pas, e o mare prapastie plina de confuzii.

Printul, ce-ti promitea o viata fericita "pana la adanci batraneti", devine monstrul de azi, care te omoara incet, sigur, cu o naturalete exasperanta.
Il poti uri? Ce vina a avut el, ca tu ai inchis ochii? L-ai vrut print? In vise se poate orice...
Dar te-ai trezit, te-a trezit o palma, doua, mai poti continua?...

Il lasi prada trecutului si revii pe drumul tau.
Mereu exista un moment potrivit, nepotrivit, si inca unul de tranzitie intre cele doua.
Au aparut persoane si la momentul nepotrivit, si in cel de tranzitie, n-a mers, nu se putea.


Doar tu, ai aparut cand negarea era sincera, cand mintea si sufletul se pusesera de acord, cand in final, s-a terminat.
Doar tu, mi-ai aratat rabdare, doar tu te-ai luptat cu indiferenta mea.
Doar tu, m-ai fi asteptat, doar ca sa ne fie bine...
Doar tu, ai reusit sa-mi distrugi barierele, sa ma ofer complet si s-o fac in fiecare zi, de fiecare data inzecit, mai mult si mai mult.
Doar tu, ma faci sa scriu, sa vorbesc de tine, sa ma gandesc non-non stop la tine.




Iubirea se castiga, apoi se pastreaza prin impartasirea ei. Poate ca prima data, ar trebui sa privesti realitatea in ochi, in ochii monstrului, si apoi sa realizezi ca e printul tau, ca mereu a fost, ca orice ti-ar oferi vine din suflet, si ca niciodata nu ti-ar face rau...
Am vrut sa cred ca exista o astfel de iubire, acum stiu, o vad, o simt, cand il vad...

Minciuni...Albe...

Astept sa ninga. Mi-e dor de fragilitatea naturii in fata iernii. Acopera tot. Ninsoarea e ca o minciuna alba, nevinovata, care va fi mereu in preajma ta si are darul sa te amorteasca, ameteasca, imbete. Stii ca esti mintit, dar de dragul amortelii, te lasi dus, te mai imbeti din cand in cand...
Aaaa, da, La Multi Ani, Romania, Trezeste-te ODATA!


Am invatat ca trebuie sa tac atunci cand ascult.
Am invatat ca nu trebuie sa amani inevitabilul.
Am invatat ca raului nu trebuie sa-i intorci si celalalt obraz.
Am invatat ca greselile le repetam, nu pentru ca nu ne-am invatat lectia, ci pentru ca ne place.
Am invatat ca nu avem limite cand e vorba de iubire.
Am invatat ca imbratisarea unui prieten valoreaza mai mult decat un munte de aur.
Am invatat ca regretele ne otravesc sufletul, si nu ne spala pacatele.
Am invatat ca oamenii dispar.
Am invatat ca timpul nu-mi este inamic, nu-mi va arata ca imbatranesc, imi va arata ca sunt in stare sa ajung unde mi-am propus.
Am invatat ca exista suflete pereche.
Am invatat ca distanta nu distruge prietenii adevarate.
Am invatat sa iert cele doua persoane din viata mea care mi-au facut rau.
Am invatat sa tac si sa injur in gand.
Am invatat ca unei singure persoane ii vei spune "te iubesc" din tot sufletul.
Am invatat 10 lectii la economie, mi-a mai ramas una.
Am invatat ca mereu voi avea de invatat cate ceva.

!

Ca sa fiu sincera, n-am suportat niciodata persoanele aflate intr-o extrema sau alta cand e vorba de prejudecati. Nici deloc, dar nici cu foarte multe...
Cand sunt prea multe, risti sa traiesti izolat, departe de tehnologie, departe de pacate, departe de orice te-ar putea face sa-ti incalci propriile reguli, pentru ca pana la urma sunt regulile impuse de tine, ai dreptul sa-ti alegi drepturile, sa fi cum vrei tu sa fi si sa te comporti astfel...
Ce rost are sa... Urmezi turma? Sau... O turma, ca sunt mai multe. Iti place sa fi ca ceilalti? Sa faci, sa zici aceleasi lucruri ca ceilalti? Nu vrei sa te desprinzi? Nu vrei sa fi TU?
Suntem toti diferiti si unici in felul nostru, dar uneori ne confundam, si ne lasam controlati...
Controlul maselor, de-a lungul anilor, nu a facut decat sa uniformizeze populatia, sa impuna niste reguli tampite!
Eu una, nu m-am nascut sa plec urechea la aberatii, am picioarele poate prea bine infipte in realitate ca sa cred in povesti, cred in puterea mea de a merge mai departe, cred in regulile mele, pentru ca sunt ALE MELE... Poftim, libera mea initiativa!

Nu poti

Daca stam mai bine si ne gandim, nu suntem chiar asa de emancipati, in unele cazuri ne asemanam prea mult cu animalele. Ne limitam la instincte si actionam fara a ne gandi de doua ori, chiar daca de multe ori regretam dupa.
Asa si cu animalele, crezi ca stau sa se gandeasca? Crezi ca o leoaica infometata va fi oprita de constiinta sa nu omoare o biata gazela? Daca la ea e vorba de instinctul supravietuirii, la noi e putin mai complex. Noua orgoliul, ba chiar nebunia ne impinge la fapte mai putin umane...

Poate ca am invatat sa ne controlam, poate ca incercam sa "intoarcem si celalalt obraz", dar avem o limita, o limita peste care trecem cu totii intr-un moment sau altul al vietii, fie ca strigam, urlam, injuram, batem sau chiar omoram...

Eu, de exemplu, de fiecare data cand au incercat diferiti indivizi sa ma "schimbe", sa ma "imblanzeasca" mi-au activat automant instinctul de aparare a ceea ce sunt si ce reprezint pentru mine si pentru cei la care tin.
Unii oameni nu vor putea fi niciodata imblanziti, cum nici un pradator nu va lua cina cu ceea ce se presupune ca ar fi masa...
N-am sa tac niciodata, n-am sa-ti insir sute de calitati cand ai numai defecte, n-am sa ma port frumos doar pentru ca asa trebuie, n-am sa iti zambesc bland cand gandurile mele sunt mai mult decat murdare, n-am sa sting lumina pentru ca imi place ce vad in oglinda.

Increderea in tine conteaza cel mai mult, nu va mai fi nevoie sa te duci pe munte, il poti chema si va veni in 2 secunde.

N-am ce sa scriu...

Cand esti plin de ganduri negre, cand suferi, esti suparat, trist, fara chef, cand ai ceva pe suflet, dar n-ai cui sa-i zici... Scrii... Cel putin eu scriu!
Cand... Toate incep sa se aseze la locul lor, nu stai toata ziua in casa plangandu-ti de mila, scriind posturi peste posturi, incercand sa trimiti un mesaj celor care te-au ranit... Incepi sa te bucuri de fiecare moment! Pentru ca nu se stie cand vei mai fi asa de fericit, nu se stie cat va dura, sti doar ca nu vei uita niciodata sentimentele astea placute care te-au cuprins si pe care le-ai pastra PE VECI!

E frumos sa fi indragostit!... O spune toata lumea... De fapt e cel mai frumos sentiment posibil. Pentru ce sa ma apuc sa scriu cand stiu ca nu ma vor intelege restul, poate doar EL?


"Being together is all that I want in this life... It's like you're running through my veins with a drop of adrenaline that keeps me alive... Your love gives me the strenght to carry on when I feel down, makes me humble when I don't want to bow, you make me believe that someone, somewhere exists, who will always take care of us..
Now, I know that the word "end" has no meaning to us. We don't have an ending, we'll always have beginnings... A beginning of a new life,together, always and forever."