vineri, 14 octombrie 2011

Mi-e dor...


E dimineata, si pentru a nu stiu cata oara ma uit la un geamantan gol, pe care il voi umple de fiecare data cand voi pleca in vacante. Acel geamantan nu-mi va fii niciodata un prieten care ma va ajuta sa-mi adun visele si sa plec...
Am avut posibilitatea sa plec, nu ma oprea nimic, decat el...
Si am ramas... Daca regret sau nu, nici eu nu pot sa spun...
Mi-e dor de ceea ce as fi putut sa ajung... Daca plecam... Mi-e dor de fapt, de cum ma imaginam...
Nu mi-as fii dorit sa cresc. De ce nu m-a intrebat nimeni daca vreau? "Ba, tu asta mica, vrei sa cresti?" De ce? Spuneam nu...

Niciun comentariu: